de Cristian Ioan Budău Boloban · 20 septembrie 2026
Sluga a bătut la prima ușă.
Omul care îl trimisese pregătise o cină mare și chemase multă lume. În ziua cinei l-a trimis pe la fiecare, cu un singur cuvânt:
„Veniți, că iată, toate sunt gata.”
Și au început să vină răspunsurile.
„Țarină am cumpărat și am nevoie să ies ca s-o văd. Te rog, iartă-mă.”
„Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc. Rogu-te, iartă-mă.”
„Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni.”
Citește încă o dată cele trei răspunsuri.
Unul cumpărase pământ, altul cumpărase boi de muncă, iar al treilea tocmai se însurase.
Niciunul nu minte și niciunul nu face vreun rău. Sunt exact lucrurile pentru care muncim și noi, iar omul cu boii chiar avea nevoie să-i încerce înainte să intre cu ei la arat.
Evanghelia îi numește „cei chemați”.
Oamenii aceia știau de cina aceea dinainte. Sluga n-a venit cu o invitație nouă. A venit în ziua cinei, ca să le spună că masa e pusă și că se poate porni.
Asta schimbă povestea. Nu e despre oameni care refuză ceva ce aud pentru prima oară. E despre oameni care au știut, au vrut să vină, și au lăsat ziua să treacă peste ei.
Stăpânul a trimis sluga a doua oară, prin piețe și pe ulițe, și a umplut casa cu alți oameni.
Cina s-a ținut în seara aceea. Niciunul dintre cei chemați n-a gustat din ea.
Partea care rămâne cu tine după ce închizi cartea e că fiecare dintre cei trei avea de făcut un lucru bun în ziua aceea, și fiecare l-a pus înaintea chemării pe care o primise.
Nu li s-a cerut să renunțe la țarină, la boi sau la femeia de acasă. Li s-a cerut o seară.
Pe 1 noiembrie facem a cincea Conferință ARCA, la Sala Unirii din Iași.
Chemarea noastră e cu mult mai mică decât cea din pildă și nu vrem să le punem alături. Cina din Evanghelie e masa lui Dumnezeu. Noi chemăm la o seară de vorbit, într-o sală din centrul Iașiului.
Urcă pe scenă patru oameni foarte diferiți, iar fiecare răspunde din experiența lui de viață la aceeași întrebare: ce rămâne în urma ta din ceea ce ai adunat în viața aceasta?
Horia-Roman Patapievici, fizician de formație, ajuns unul dintre cei mai citiți eseiști români. Scrie de zeci de ani despre ce dă greutate unei vieți de om și despre ce se pierde când începem să măsurăm totul în bani.
Maica Sofronia Rădulescu, stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași și formator la Centrul de Formare și Inovare al Fundației „Varlaam Mitropolitul”. Ani la rând a lucrat alături de maica Siluana Vlad și ține seminarii de comunicare și de gestionare a emoțiilor și a conflictelor, cu părinți, cu copii și cu tineri.
Felix Pătrășcanu, care a pornit FAN Courier împreună cu alți doi oameni și au făcut din ea una dintre cele mai mari companii românești, cu mii de angajați.
Părintele Vasile Ioana, duhovnic în București, cunoscut pentru felul direct în care vorbește despre bani, despre muncă și despre familie.
Ora 16:00, la Sala Unirii, în Piața Unirii nr. 5. Ușile se deschid la 15:00 și se termină pe la 20:00. Ora de început e aleasă anume, ca dimineața să rămână pentru Sfânta Liturghie. Seara are binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Toate detaliile și înscrierea, aici
La Fundația ARCA lucrăm anul acesta la o singură întrebare: ce rămâne în urma ta din ceea ce ai adunat în viața aceasta?
Am pornit o serie de cincizeci și una de pilde și povești, toate despre același lucru.
Într-una, un domnitor care putea să-și cumpere viața lui și a copiilor lui înapoi și n-a făcut-o. În alta, un om care a avut cel mai bun an din viața lui și a murit în noaptea în care a hotărât că se poate odihni. Pe urmă Solomon, care a avut absolut tot și a scris la bătrânețe că totul e deșertăciunea deșertăciunilor și vânare de vânt. Iov. Zaheu, care a dat înapoi împătrit tot ce luase. Cei doisprezece pescari pe care nicio firmă din lumea asta nu i-ar fi angajat.
Fiecare poveste ajunge, până la urmă, la tine. E acolo ca să îți ridice o întrebare despre ce ai construit (poate o familie, un nume, o carieră, o afacere, o avere) și despre ce rămâne în urma ta după ce tu nu mai ești.
Trei minute de citit, de trei ori pe săptămână.
Pilda e la Luca 14, 16–24. Citatele sunt scurtate, nu modificate.
La Fundația ARCA lucrăm anul acesta la o singură întrebare: ce rămâne în urma ta din ceea ce ai adunat în viața aceasta?
Am pornit o serie de 51 de pilde și povești, câte una pe zi, toate despre același lucru.
Un domnitor care putea să-și cumpere viața lui și a copiilor lui înapoi și n-a făcut-o. Un om care a avut cel mai bun an din viața lui și a murit în noaptea în care a hotărât că se poate odihni. Tânărul bogat, singurul care a plecat trist din fața lui Hristos. Solomon, care a avut tot și a scris că nimic nu ține. Iov. Zaheu. Cei doisprezece pescari pe care nicio firmă din lumea asta nu i-ar fi angajat.
Fiecare poveste ajunge, până la urmă, la tine. E acolo ca să îți ridice o întrebare despre ce ai construit — poate o familie, un nume, o carieră, o afacere, o avere — și despre ce rămâne în urma ta după ce tu nu mai ești.
3 minute pe zi, 51 de zile. Pe urmă se opresc, pentru că la capătul lor e o zi anume.
Află despre ce este vorba