de Cristian Ioan Budău Boloban · 4 octombrie 2026
Era pe la patru după-amiaza.
Doi ucenici ai lui Ioan Botezătorul mergeau în urma unui om pe care nu-l cunoșteau. Ioan tocmai le spusese despre El:
„Iată Mielul lui Dumnezeu!”
Hristos S-a întors și i-a întrebat:
„Ce căutați?”
Ei L-au întrebat unde locuiește.
„Veniți și veți vedea.”
Au mers și au rămas la El toată ziua aceea. Unul dintre ei era Andrei.
El e primul om pe care Evanghelia îl arată mergând după Hristos. De aceea Biserica îl numește „cel întâi chemat”.
Primul lucru pe care l-a făcut după aceea a fost să-și caute fratele. L-a găsit pe Simon și i-a spus:
„Am găsit pe Mesia.”
Și l-a adus la Hristos. Hristos S-a uitat la Simon și i-a dat un nume nou: Petru.
De aici încolo, Evanghelia vorbește mult mai mult despre Petru decât despre Andrei. Petru merge pe apă, Petru Îl mărturisește primul pe Hristos, Petru vorbește în fața mulțimii la Cincizecime.
Andrei apare rar. De cele mai multe ori când apare, aduce pe cineva la Hristos: o dată un copil cu cinci pâini și doi pești, altă dată niște greci care voiau să-L vadă pe Hristos.
Bogăția lui Andrei au fost oamenii pe care i-a adus. Pe Petru l-a adus până la Hristos, iar Hristos l-a crescut.
Pe Andrei îl cinstim noi, românii, ca ocrotitor al țării, pe 30 noiembrie. Tradiția spune că a ajuns cu Evanghelia până în Dobrogea de azi.
Fiecare dintre noi conduce ceva — o firmă, o clasă, o parohie, o familie sau, cel puțin, propria viață.
Pe fiecare dintre noi ne-a adus cineva la credință: o bunică, un preot, un prieten care ne-a chemat odată la biserică. Andrei ne arată ce putem face mai departe. I-a spus fratelui său ce găsise și l-a luat cu el. O propoziție și un drum făcut împreună au fost de ajuns.
Biserica ne învață că ne mântuim împreună: cu oamenii pe care îi aducem lângă noi și cu cei care ne-au adus pe noi.
Pe cine ai putea aduce tu, săptămâna asta, mai aproape de Hristos?
Andrei a fost unul dintre cei doisprezece apostoli pe care Hristos i-a ales după o noapte de rugăciune.
Pe 1 noiembrie, la Sala Unirii din Iași, vorbim o seară întreagă despre ce rămâne din tot ce adună un om.
Felix Pătrășcanu a pornit FAN Courier în 1998, cu doi prieteni din copilărie. Azi, firma are o cifră de afaceri de peste 300 de milioane de euro pe an și aproape 9.500 de oameni în toată rețeaua.
Părintele Vasile Ioana, duhovnic în București, cunoscut pentru felul direct în care vorbește despre bani, despre muncă și despre familie. Oamenii stau la rând la el ca să se spovedească.
Horia-Roman Patapievici, fizician de formație, ajuns unul dintre cei mai citiți eseiști români. Scrie de zeci de ani despre ce dă greutate unei vieți de om.
Maica Sofronia Rădulescu, stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași, formator la Centrul de Formare și Inovare al Fundației „Varlaam Mitropolitul”.
Ora 16:00, la Sala Unirii, în Piața Unirii nr. 5. Dimineața rămâne pentru Sfânta Liturghie. Seara are binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Poate știi pe cineva care are nevoie de seara asta mai mult decât tine. Andrei i-a spus fratelui său o singură propoziție. Spune-i și tu omului tău una: „Vino cu mine la Iași.” Locurile sunt limitate.
Ia-ți locul, pentru tine și pentru omul pe care îl aduci
Sursele: Ioan 1, 35–42; Ioan 6, 8–9; Ioan 12, 20–22; Matei 14, 29; Matei 16, 16; Faptele Apostolilor 2, 14. Ocrotitorul României: hotărârea Sfântului Sinod din 1997; sărbătoare legală prin Legea nr. 147/2012. Tradiția propovăduirii în Sciția Mică: Origen, la Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a III-a, 1.
La Fundația ARCA lucrăm anul acesta la o singură întrebare: ce rămâne în urma ta din ceea ce ai adunat în viața aceasta?
Am pornit o serie de 51 de pilde și povești, câte 3 pe săptămână, toate despre același lucru.
Un domnitor care putea să-și cumpere viața lui și a copiilor lui înapoi și n-a făcut-o. Un om care a avut cel mai bun an din viața lui și a murit în noaptea în care a hotărât că se poate odihni. Tânărul bogat, singurul care a plecat trist din fața lui Hristos. Solomon, care a avut tot și a scris că nimic nu ține. Iov. Zaheu. Cei doisprezece pescari pe care nicio firmă din lumea asta nu i-ar fi angajat.
Fiecare poveste ajunge, până la urmă, la tine. E acolo ca să îți ridice o întrebare despre ce ai construit — poate o familie, un nume, o carieră, o afacere, o avere — și despre ce rămâne în urma ta după ce tu nu mai ești.
3 povești pe săptămână, 3 minute fiecare. Pe urmă se opresc, pentru că la capătul lor e o zi anume.
Ziua aceea: 1 noiembrie, la Iași