de Cristian Ioan Budău Boloban · 13 septembrie 2026
Omul a venit în fugă.
Evanghelia spune că a alergat după Hristos, care tocmai pornea la drum, și a căzut în genunchi în fața Lui, în mijlocul drumului, de față cu toată lumea.
Întrebarea cu care a venit e una pe care puțini oameni o pun cu voce tare:
„Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”
Hristos îi înșiră poruncile, pe rând, ca la școală. Să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.
Iar omul îi răspunde liniștit:
„Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?”
Și nu minte.
Omul avea tot ce ar fi putut visa. Era tânăr, avea bani, avea funcție și avea o viață pe care și-ar dori-o oricine. Dacă ar fi existat o viață perfectă, ei bine, el o avea.
Marcu adaugă un amănunt pe care Matei și Luca (ambii relatează această pildă) nu îl scriu:
„Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis…”
Ce urmează e o invitație, făcută unui om pe care îl privea cu drag.
„Un lucru îți mai lipsește. Du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea comoară în cer. Apoi vino și urmează-Mi.”
Omul a plecat întristat, pentru că avea multe avuții.
E singurul om din toată Evanghelia chemat personal de Hristos care spune nu chemării Lui.
Omul avea lucruri la care nu putea renunța ca să-L urmeze pe Hristos: averea, faima, funcția. Da, e drept că dăduse deja destule. Ani de purtare dreaptă, poruncile ținute din copilărie, drumul făcut în fugă până acolo. Dar acolo s-a oprit.
Fiecare om are ceva la care îi este foarte greu, dacă nu imposibil, să renunțe. La unii e controlul, și atunci nu semnează nimeni altcineva, niciodată, în locul lor. La alții e o firmă crescută ca pe copilul lor, un client mare, o funcție, un nume pe ușă…
Lucrul la care îți este foarte greu, sau imposibil, să renunți e cel care hotărăște în locul tău.
Întreabă-te azi, concret. La ce ți-ar fi foarte greu să renunți, dacă ți s-ar cere azi, ca să-L urmezi pe Hristos?
Răspunsul îți vine în câteva secunde. Ăla e.
Pilda e la Marcu 10, 17–22, la Matei 19, 16–22 și la Luca 18, 18–23. Citatele sunt scurtate, nu modificate.
La Fundația ARCA lucrăm anul acesta la o singură întrebare: ce rămâne în urma ta din ceea ce ai adunat în viața aceasta?
Am pornit o serie de 51 de pilde și povești, câte una pe zi, toate despre același lucru.
Un domnitor care putea să-și cumpere viața lui și a copiilor lui înapoi și n-a făcut-o. Un om care a avut cel mai bun an din viața lui și a murit în noaptea în care a hotărât că se poate odihni. Tânărul bogat, singurul care a plecat trist din fața lui Hristos. Solomon, care a avut tot și a scris că nimic nu ține. Iov. Zaheu. Cei doisprezece pescari pe care nicio firmă din lumea asta nu i-ar fi angajat.
Fiecare poveste ajunge, până la urmă, la tine. E acolo ca să îți ridice o întrebare despre ce ai construit — poate o familie, un nume, o carieră, o afacere, o avere — și despre ce rămâne în urma ta după ce tu nu mai ești.
3 minute pe zi, 51 de zile. Pe urmă se opresc, pentru că la capătul lor e o zi anume.
Află despre ce este vorba