de Cristian Ioan Budău Boloban · 23 septembrie 2026
Deschide sertarul de la biroul tău.
Caută în el o hârtie care spune ce se întâmplă cu firma dacă mâine dimineață nu mai ajungi la birou. Poate fi un testament sau o procură. Poate fi și o foaie scrisă de mână, cu parolele și cu numele omului care preia conducerea.
Dacă n-ai găsit-o, ești în rândul lumii.
În 2023, PwC, una dintre cele mai mari firme de audit din lume, a întrebat firmele de familie din România ce au pregătit pentru ziua de după fondator. Doar 12 din 100 aveau testament. Doar 15 din 100 aveau scris undeva ce se face într-o urgență.
Același studiu arată cât de puține firme au ajuns până acum la copii. Din firmele de familie românești, 90 din 100 sunt încă la prima generație. Doar 9 au trecut la a doua.
Se explică ușor. Firmele private au putut fi înființate din nou abia în 1990, așa că majoritatea fondatorilor sunt încă la birou. Schimbul de generații abia începe, chiar în firmele pe care le conducem noi.
Firma e bogăția pe care o vedem cel mai bine cu ochii. Are sediu, oameni, clienți și un nume pe ușă. E și bogăția pe care, oricât de bine ar merge, o va conduce altcineva după noi. Uneori e un copil, iar alteori e un om pe care fondatorul nu l-a întâlnit niciodată.
David a scris despre asta acum aproape trei mii de ani, într-un psalm:
Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.
Aceeași întrebare o pune Hristos în pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, despre omul care voia să-și facă hambare mai mari și a murit chiar în noaptea aceea.
Construiește mai departe. Scrie și hârtia pentru sertar, pentru că oamenii pe care îi conduci o să aibă nevoie de ea în ziua în care n-o să mai fii acolo.
Apoi gândește-te la ce pleacă din firmă odată cu tine. Ioan a auzit un glas din cer care spunea despre cei ce mor întru Domnul:
Odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei.
Firma rămâne aici, la cine o preia. Cu tine vine felul în care te-ai purtat cu oamenii din ea. Un salariu plătit la timp într-o lună grea e o faptă, iar fapta aceea vine cu tine.
Fiecare dintre noi conduce ceva — o firmă, o clasă, o parohie, o familie sau, cel puțin, propria viață. Faptele pe care le facem conducând sunt cele cu care ajungem înaintea lui Dumnezeu.
Din tot ce faci acum în munca ta, ce anume te duce mai aproape de El?
Cifrele sunt din PwC Global Family Business Survey 2023, datele pentru România: 12% dintre firmele de familie au testament, 15% au proceduri de urgență, 90% sunt la prima generație și 9% la a doua. Firmele private s-au putut înființa din nou prin Decretul-lege nr. 54/1990 și Legea nr. 31/1990. Citatele sunt din Psalmul 38, 10 și Apocalipsa 14, 13, al doilea scurtat, nu modificat.
La Fundația ARCA lucrăm anul acesta la o singură întrebare: ce rămâne în urma ta din ceea ce ai adunat în viața aceasta?
Am pornit o serie de 51 de pilde și povești, câte 3 pe săptămână, toate despre același lucru.
Un domnitor care putea să-și cumpere viața lui și a copiilor lui înapoi și n-a făcut-o. Un om care a avut cel mai bun an din viața lui și a murit în noaptea în care a hotărât că se poate odihni. Tânărul bogat, singurul care a plecat trist din fața lui Hristos. Solomon, care a avut tot și a scris că nimic nu ține. Iov. Zaheu. Cei doisprezece pescari pe care nicio firmă din lumea asta nu i-ar fi angajat.
Fiecare poveste ajunge, până la urmă, la tine. E acolo ca să îți ridice o întrebare despre ce ai construit — poate o familie, un nume, o carieră, o afacere, o avere — și despre ce rămâne în urma ta după ce tu nu mai ești.
3 povești pe săptămână, 3 minute fiecare. Pe urmă se opresc, pentru că la capătul lor e o zi anume.
Ziua aceea: 1 noiembrie, la Iași