de Cristian Ioan Budău Boloban · 6 octombrie 2026
Pavel și Barnaba s-au certat atât de tare, încât și-au despărțit drumurile.
Amândoi erau apostoli. Făcuseră împreună prima lor călătorie, din cetate în cetate, ca să vestească Evanghelia. Acum voiau să plece din nou și să-i viziteze pe cei pe care îi botezaseră.
Barnaba voia să-l ia cu ei pe Marcu, vărul lui.
Pavel nu voia. În prima călătorie, când au ajuns în Pamfilia, Marcu îi lăsase singuri și se întorsese acasă, la Ierusalim. Pavel nu mai voia să plece la drum cu un om care renunțase o dată.
Cartea Faptelor Apostolilor spune:
„S-a iscat neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul.”
Barnaba l-a luat pe Marcu și a plecat cu corabia în Cipru. Pavel l-a luat cu el pe Sila, un alt ucenic, și a plecat prin Siria și Cilicia.
Barnaba făcuse ceva asemănător și cu ani în urmă. Când Pavel s-a întors la Hristos, ucenicii din Ierusalim se temeau de el, pentru că până atunci îi prigonise pe creștini. Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli și le-a povestit cum Îl întâlnise Pavel pe Hristos.
Pavel însuși primise, deci, a doua șansă tot de la Barnaba. Iar numele Barnaba înseamnă „fiul mângâierii”.
Au trecut ani. Pavel a ajuns bătrân și în închisoare, la Roma. În ultima lui scrisoare, îi scrie lui Timotei că aproape toți l-au lăsat. Apoi adaugă:
„Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu și adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire.”
Același Marcu, care îi lăsase singuri în prima călătorie, era acum omul pe care Pavel îl chema lângă el în ultimele zile ale vieții. Tradiția Bisericii spune că tot el, Marcu, a scris una dintre cele patru Evanghelii.
Fiecare dintre noi conduce ceva — o firmă, o clasă, o parohie, o familie sau, cel puțin, propria viață.
Fiecare dintre noi are un om care a greșit odată și căruia i-am închis ușa, ca să nu mai riscăm. De multe ori avem dreptate să fim prudenți, cum a avut și Pavel.
Barnaba a văzut însă în Marcu omul care putea să devină. Dumnezeu se uită la fel la fiecare dintre noi. Ne mântuim pentru că El nu ne închide ușa după prima greșeală, nici după a zecea.
Cine este omul căruia nu i-ai acordat a doua șansă?
Barnaba e și omul care, cu ani înainte, i-a dat lui Pavel încrederea celorlalți apostoli, la fel cum Andrei l-a adus pe Petru la Hristos.
Pe 1 noiembrie, la Sala Unirii din Iași, vorbim o seară întreagă despre ce rămâne din tot ce adună un om.
Maica Sofronia Rădulescu, stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași, ține seminarii de comunicare și de gestionare a emoțiilor și a conflictelor, cu părinți, cu copii și cu tineri.
Felix Pătrășcanu a pornit FAN Courier în 1998, cu doi prieteni din copilărie. Azi, firma are o cifră de afaceri de peste 300 de milioane de euro pe an și aproape 9.500 de oameni în toată rețeaua.
Părintele Vasile Ioana, duhovnic în București, cunoscut pentru felul direct în care vorbește despre bani, despre muncă și despre familie.
Horia-Roman Patapievici, fizician de formație, ajuns unul dintre cei mai citiți eseiști români.
Ora 16:00, la Sala Unirii, în Piața Unirii nr. 5. Dimineața rămâne pentru Sfânta Liturghie. Seara are binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Locurile sunt limitate.
Sursele: Faptele Apostolilor 4, 36–37; 9, 26–27; 13, 13; 15, 36–41; 16, 22–25; Coloseni 4, 10; Filimon 24; 2 Timotei 4, 10–11. Identificarea lui Ioan Marcu cu evanghelistul Marcu și scrierea celei de-a doua epistole către Timotei din închisoarea de la Roma sunt ale Tradiției.
La Fundația ARCA lucrăm anul acesta la o singură întrebare: ce rămâne în urma ta din ceea ce ai adunat în viața aceasta?
Am pornit o serie de 51 de pilde și povești, câte 3 pe săptămână, toate despre același lucru.
Un domnitor care putea să-și cumpere viața lui și a copiilor lui înapoi și n-a făcut-o. Un om care a avut cel mai bun an din viața lui și a murit în noaptea în care a hotărât că se poate odihni. Tânărul bogat, singurul care a plecat trist din fața lui Hristos. Solomon, care a avut tot și a scris că nimic nu ține. Iov. Zaheu. Cei doisprezece pescari pe care nicio firmă din lumea asta nu i-ar fi angajat.
Fiecare poveste ajunge, până la urmă, la tine. E acolo ca să îți ridice o întrebare despre ce ai construit — poate o familie, un nume, o carieră, o afacere, o avere — și despre ce rămâne în urma ta după ce tu nu mai ești.
3 povești pe săptămână, 3 minute fiecare. Pe urmă se opresc, pentru că la capătul lor e o zi anume.
Ziua aceea: 1 noiembrie, la Iași